Am ”speculat momentul” – aha, deci contează să mergi la şcoală! Şi, tot bătând fierul, am reuşit să îl convingem. Dar fetele tot nu au voie mai mult de patru clase, pentru că au fost trei tinere din comunitate care au mers la facultate şi s-au măritat cu români, nu s-au mai întors. Şi nu trebuie să mai păţească ”ruşinea” asta. Ei înşişi constată că rămân în urmă. Vor să vină la şcoală pentru că au nevoie de permis auto, pentru a fi angajaţi pe piaţa de muncă, în orice domeniu, chiar şi la salubrizare, au nevoie de gimnaziu. Vin şi ne întreabă zilnic: “Noi când venim la şcoală?”. Acum le-a intrat în obicei venitul la şcoală. Iar pentru noi, ca instituţie, a însemnat foarte mult. Pentru elevii noştri de la ciclul primar şi gimnazial s-a constat scăderea riscului de abandon pentru, pentru că majoritatea celor incluşi în acest proiect sunt părinţii lor. Pe parcursul acestui an şcolar, am văzut schimbarea atititudinii părinţilor faţă de proprii copii în ceea ce priveşte şcoala – Mădălina Udubaşa, profesoară de limba română, Şcoala “Spiru Haret”, Râmnicu Vâlcea, implicată în proiectul ”Cu mic, cu mare, din nou la şcoală!”
