Povestea începe înaintea Primului Război Mondial, când în mahalaua Mangaliei din Constanţa poposea o ceată de ţigani lăieţi, veniţi tocmai din îndepărtata stepă a Rusiei. Şatra, formată din muzicanţi şi cerşetori, vagabonda prin diverse colţuri ale lumii. La Constanţa avea un scop precis: să adune ceva bani, ca să mai plece în lume. Cu şatra prin Europa, în ritm de dans În apropierea şatrei îşi avea o mică gospodărie negustorul Nae Berechet, care avea o fiică de şase ani de o frumuseţe răpitoare. „Tot timpul cât ţiganii au stat la Constanţa, fetiţa, Maria Berechet, se afla în preajma şatrei, se juca cu dănciucii, era alintată de toate femeile tribului, spre disperarea părinţilor ei, cărora le era teamă să nu fie răpită sau schilodită. Fetiţa însă, cum sunt copiii mahalalelor nostre, nu era deloc supravegheată, aşa că putea fi mereu în tovărăşia noilor ei prieteni arămii“, se spune în articolul „Cariera Mariei Berechet“, publicat în „Ilustraţiunea română“ din 7 octombrie 1936. Teama soţilor Berechet s-a adeverit într-o dimineaţă, când au găsit patul Mariei gol. Au pornit în grabă spre maidanul ţiganilor, dar aici n-au mai găsit nici măcar şatra. „Acum, în fundul unei căruţe cu coviltire, hurducată pe drumuri neumblate, se afla Maria Berechet, care fusese încântată de ţigani că-i vor cumpăra rochii şi că-i vor da toate dulciurile frumoase pe care i le cerea inima“, aşa relatează scena furtului autorul articolului citat.
