Pentru că m a t u r i z a r e a personalității lor este imposibil de finalizat, câtă vreme – în c o p i l ă r i e -, construcția personalității le-a fost distrusă. Nevoia de afecțiune, ca dorință de apartenență și frică de excludere, le este refuzată, inexplicabil, și toată copilăria și tinerețea lor devine o încercare, mereu ratată de a regăsi dragostea pierdută. Cum dacă dragostea nu e, nimic nu e, felul cum iubesc cei neiubiți, sigur este diferit, cel puțin în formele tradiționale de cunoaștere, religioase și lumești.
Eroarea de acum 20 de ani a fost că mulți tineri rromi au devenit președinți și “generali” pe “frontul” binelui, mai ales pe coordonare proiecte și strategii, deși tocmai acest fapt îi împiedica să mai meargă la școală. De aceea, evaluând cei 25 de ani de acțiune afirmativă în educație, constatarea este că a produs mii de patalamagii și birocrați rromi, dar niciun intelectual, de aceea criza actuală de management a Mișcării a fost determinată de amatorismul/ lipsa de profesionalism a elitelor rrome în determinarea propriului viitor – fie că vorbim de soros-maoism, pakivism, tarzanism, chiar și de antirasismul SATRA/ ASTRA. În rest, în absența unui capital social, cultural sau economic, dragostea țigănească devine o n frustrării, considerată, de clienți, un fel de capital erotic ( a face dragoste in numele unei iubirii rămasă fără un obiectiv precis).