Reflecție: Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilaresc. Acum, vedem ca intr-o oglindă, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea față in față. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, răman acestea trei: credința, nădejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragosteaDeși, prin rezistența la schimbare, “țiganul nu poate fi rrom”, constatarea este că nici rr/”omul nou” (înnoit) n-a ajuns încă la capacitatea de a se naște din nou…din duh pocăință, pentru a ajunge la renașterea și reformarea conștiinței sale civice și religioase, a sensului vieții sale, la demnitate și libertate Încă de acum mai bine de 2500 de ani s-a știut că revoluția schimbării culturii organizaționale (a ideilor și practicilor vieții) poate porni numai de la cunoașterea de sine, pentru a ajunge la Adevăr – de la “cunoaște-te pe tine însuț La credincioșii romi, ca și la laici, această etapă corespunde convertirii și spovedaniei, ca acceptare a Adevărului (pocăința inițială,