morţii se află lângă fosta uzină “23 August”. Numele, “derivat” de la strada Brăţării, principala arteră care traversează zona, îţi pare firesc după doar câteva secunde petrecute aici. E cel mai rău famat cartier al Capitalei. Iar istoria majorităţii locuitorilor de aici – ţigani spoitori, care trăiesc mai ales din reciclarea materialelor adunate de la groapa de gunoi – parcă dă şi mai multă legitimitate titulaturii. Romii care s-au aciuat în zonă sunt urmaşii călăilor din Obor. Documentele care descriu finalul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească pomenesc despre locul unde erau osândiţi infractorii bucureşteni: Târgul de Afară, actuala Piaţă Obor. Atunci, osânditul era cărat într- o căruţă fără coviltir pe Calea Moşilor, cu o pancartă de gât, pe care scria “tâlhar”, “violator” sau “criminal”, iar la Obor era dat jos şi i se aplica pedeapsa. Sancţiunile erau sângeroase, de la bătaia cu biciul, la mutilări sau decapitări, după Codul Penal bizantin. În general, hoţului i se tăia mâna, iar violatorului, penisul. După execuţie, partea de corp desprinsă era bătută în cuie pe gardurile din preajmă şi ţinută acolo câteva zile, pentru ca mulţimea să vadă că nu e bine să încalci legile. Chiar şi tigvele celor decapitaţi erau pironite pe uluci
