
Dacă din punct de vedere macroeconomic acesta chiar sună a avertisment (se pot destabiliza unii indicatori structurali), la nivel microeconomic – unde acţionează întreprinzătorii – supraîncălzirea este generatoare de oportunităţi.
Supraîncălzirea înseamnă că volumul cererii creşte abrupt, peste puterea de producţie a unei ţări, inflamând exporturile şi dezechilibrând astfel conturile naţionale.
De exemplu, dacă va creşte cererea de mere peste volumul recoltei locale, comercianţii vor aduce mere din import, pentru a satisface cererea locală.
Oportunitatea vine tocmai din sectoarele care nu fac faţă cererii interne, unde producţia locală (naţională) este insuficient dezvoltată şi cresc importurile de câte ori creşte apetitul de consum.
Vorbim, aici, de sectoare care de regulă nu fac faţă cererii interne şi siunt dominate de importuri, cum ar fi agroalimentar, textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de uz casnic, articole de îngrijire personală, cosmetice-parfumerie, articole de menaj-curăţenie, jucării – cam tot ce înseamnă bunuri cu viteză mare de circulaţie (viteza aceasta însemnând durata scurtă între aprovizionare/producţie şi vânzare).
Ce puteţi face, ca investitor, faţă de aceste oportunităţi? Dacă dispuneţi de sume mari, vă puteţi apuca de o mică producţie; dacă nu, atunci puteţi aduce astfel de produse din import (deschideţi o firmă de comerţ exterior, casă de comenzi, comisionare vamală etc.).
O altă variantă: pe piaţa de capital (la bursă), urmăriţi companiile care au, prin obiectul de activitate, legături cu aceste mărfuri – potenţialul lor de creştere este evident.
Profitaţi, aşadar, de faptul că în România va creşte enorm cererea de bunuri de larg consum şi urmăriţi cu mai multă atenţie industriile/sectoarele care nu vor face faţă acestei cereri.