Ne-am obisnuit cu eticheta de tara saraca. Stam extrem de prost in cele mai multe statistici europene. Gasim mereu explicatii la problemele grave din societate si continuam, in multe situatii, sa ne pozitionam departe de normalitatea europeana. Din partea statului, solutii vin rar, spre deloc. Ce se mai misca este in general meritul ONG-urilor si al finantarilor europene. Romania are astazi o rata “de top” a abandonului scolar si, ceea ce este cel mai ingrijorator, nepermis de multi copii nu merg niciodata la scoala. Fie ei romi sau nu, din rural sau urban, cert este ca pentru multi nu exista viitor decat in munci “la negru” in cel mai bun caz, mai degraba in adunat materiale de reciclat din gunoaie.Familii intregi traiesc pe langa gropile de gunoi sau chiar in mijlocul oraselor mari, hranindu-se – la propriu si la figurat – din gunoaiele noastre. Pentru ca nu sunt decat niste oameni normali, au si ei vulnerabilitati, se imbolnavesc si mor. Cei care supravietuiesc, o fac in cel mai neomenesc mod cu putinta, caci alta cale nu exista pentru ei. Nu se pot angaja, nu inteleg importanta educatiei, copiii lor continua traditia familiei si aceasta mostenire grea a statutului de “oameni inferiori”. Ii ocolim in general pentru ca sunt murdari si ne dezgusta. Ceea ce nu inteleg este de ce organismele statului nu se implica in soarta acestora. Sunt invizibili pentru stat, vizibili in cazuri fericite doar pentru ONG-uri care aduc copiii in gradinite si scoli, finantandu-i si asigurandu-le haine, mancare, articole de scris etc.