După 26 de ani de strategii întocmite de legiuitori de toate culorile politice, educaţia de la sate, cu precădere din zonele sărace, este doar o umbră pală a unui sistem care ar trebui să-i crească pe copiii României. Programul „Fiecare Copil la Grădiniţă“ (FCG) finanţat din bugetul statului poate reprezenta cheia pentru un viitor mai decent. Dar banii nu sunt singurul răspuns, pentru un rezultat palpabil, autorităţile naţionale şi cele locale trebuie să corecteze împreună efectele a zeci de ani de beznă şi indiferenţă, punând bazele educaţiei viitorilor adulţi. Am mers în nordul judeţului Sibiu să găsim diferenţele dintre comuna Brateiu, unde programul FCG se desfăşoară de cinci ani, şi Hoghilag, o comună în care oamenii învaţă să aplice legea 248/2015 din luna februarie a anului curent. Am vrut să vedem dacă un astfel de program are puterea să frângă lanţul care strangulează de zeci de ani societatea românească. Patru ţânci de 8 ani, cu ghiozdanele trăgându-i de spate, se opresc lângă noi, în faţa şcolii, unde-l aşteptăm pe directorul Şcolii Gimnaziale din Hoghilag, nordul judeţului Sibiu. – Da’ voi din ce ţară sunteţi?, se lansează în discuţie o fetiţă cu ochii verzi şi părul până la brâu. – Cum din ce ţară?, o întreb. Copiii se ruşinează şi încep să râdă împingându-se unul într-altul. Le spunem că şi noi suntem din România. – Care-i capitala României?, încercăm să ducem conversaţia mai departe. – Mediaş!, răspunde ferm singurul băiat din grup. E oraşul cel mai apropiat de satul lor aruncat între două atracţii turistice, Sibiu şi Sighişoara.
