În sud-vestul țării, în una dintre cele mai sărace regiuni ale României, oamenii trăiesc în sate fără rețele de apă sau de canalizare, fără drumuri asfaltate sau locuri de joacă pentru copii. Iar satele și catierele de romi se află pe ultima treaptă a sărăciei: aici, oamenii stau în colibe din pământ care uneori nu au nici măcar curent electric, sobe sau acoperișuri. Copiii abandonează rapid școala, chiar înainte de terminarea clasei a VIII-a, fetele se căsătoresc pe la 14-15 ani, iar în scurt timp fac și primii copii. Captivă unor tradiții învechite precum măritișul timpuriu al fetelor, comunitatea romă din astfel de localități riscă să perpetueze izolarea și educația precară a tinerilor. Fără prea multe locuri de muncă pe plan local, unii săteni pleacă la muncă în străinătate, în timp ce oamenii rămași acasă lucrează cu ziua în agricultură sau trăiesc din ajutoare sociale.Însă chiar și în cea mai neagră realitate apar uneori raze de speranță. Ajutați de câteva fundații și ONG-uri, localnicii din 12 comunități din județele Olt, Dolj și Gorj au început să se implice în rezolvarea problemelor din sate și să pună umărul la ridicarea localităților. Acești oameni săritori, gata să își rupă din timpul lor pentru binele comun, au devenit mici eroi în satele în care locuiesc și totodată exemple demne de urmat. Bărbați și femei, ei au început să se întâlnească periodic, să discute despre ce mai e de făcut prin sat sau să meargă din casă în casă pentru a-și convinge vecinii să își trimită copiii la școală.
Scopul principal al finanțat din fonduri elvețiene și coordonat de Fundaţia Terre des hommes, este să pună comunitățile în mișcare și să îi facă pe oameni să nu asiste indiferenți la lucrurile care se petrec în jurul lor, fie că este vorba de aruncarea gunoiului pe uliță sau de repararea unei sobe la școala din sat.