Fraţilor, lucrurile sunt clare, le cunoaştem prea bine cu toţii. Avem în Parlament doi ciorditori ţigani, câţiva manglitori unguri, un julitor armean şi o masă compactă de ciorditori români. Ţiganii parlamentari fură din ajutoare, deturnează fonduri şi practic fură de la gura etnicilor lor. Românii parlamentari fură din ajutoare, din investiţii străine, din avutul naţional şi practic de la gura conaţionalilor lor. Românii parlamentari decid să nu se reţină şi să nu se aresteze ungurii parlamentari, ţiganii parlamentari, armenii parlamentari. La fel, hoţomanii unguri, armeni, ţigani şi alte naţionalităţi, vorba lui nea Nicu, votează să nu se aresteze hoţomanii români parlamentari, căci ciorditor la ciorditor nu-şi scoate ochii. Dispreţul ţiganului Păun pentru etnicii lui („ciori nesimţite” etc.) este egal cu dispreţul românului Ioan Rus pentru etnicii lui (cel care spunea că din banii românilor din străinătate „copiii se fac golani acasă, iar nevasta curvă”); dispreţul româncei parlamentar, care spunea că nu-i ajung banii de coafor din salariul de deputat, este acelaşi cu dispreţul ţiganului parlamentar Mădălin Voicu, care spunea acum câţiva ani că românii sunt „laşi şi trădători”.Gherţoii români ţiganivori strigă sus şi tare că ţiganii beneficiază de ajutoare sociale cu nemiluita. Ţiganii le-ar putea spune acestora mucles sacana – ţineţi-vă gura, fiindcă şi o grămadă de gadjo, români adică, beneficiază de ajutoare sociale. Săraci sunt mulţi: români şi ţigani. Problema este că aceste fonduri şi ajutoare supraîmpovărează bugetul statului, fiindcă România nu are resursele ţărilor occidentale. Şi altă problemă vitală este că aceste ajutoare şi fonduri nu au noimă şi finalitate, că ele descurajează munca şi încurajează lenea, că sărăcia românilor şi a ţiganilor creşte în loc să scadă, în ciuda banilor daţi de la buget şi veniţi de la UE. Aceste ajutoare nu sunt condiţionate de nimic, măcar de obligaţia ţiganilor şi a românilor asistaţi de a-şi da copiii la şcoală. Ajutoarele în sine, dacă nu sunt urmate de posibilitatea unor locuri de muncă şi de obligaţia asistaţilor valizi şi sănătoşi de a ocupa aceste locuri, nu duc decât la o fundătură din care nu mai putem ieşi. Dar nu ţiganii săraci şi românii săraci sunt vinovaţi de toate acestea, ci cei care administrează iresponsabil statul.