Andreea-Denisa Diaconescu ar trebui să meargă la grădiniță, însă aceasta s-a închis din cauza scăderii numărului de copii din sat. Cea mai apropiată grădiniță se află la trei kilometri distanță, dar Primăria Ivănești nu asigură transportul preșcolarilor. Foto: Diana Zaharia
În penultima casă din Valea Oanei, la numărul 139, acolo unde ulița începe să coboare de pe dealul pe care e răsfirat satul vasluian, locuiește Elena Diaconescu. E unul dintre cei 321 de locuitori ai satului, ridicat pe o colină pe ale cărei pante oamenii cultivă bostani, porumb și floarea-soarelui. Când am ajuns aici, în septembrie 2015, în loc de pălării galbene cât mingile de fotbal m-au întâmpinat rânduri de semne de întrebare triste, cu măciulii cafenii cât pumnul, fără semințe. Seceta a distrus aproape toată cultura de floarea-soarelui, uscată toată de parcă o vrajă rea s-ar fi abătut asupra ei.
Împrejmuită cu un gard alb-albastru, casa familiei Diaconescu este o locuință scundă, cu două camere, în care trăiesc părinții și cele patru fiice. Părinții lucrează la o a treia cameră, însă deocamdată nu au terminat-o. Andreea-Denisa, fiica cea mai mică, are trei ani și jumătate și pe 14 septembrie ar trebui să meargă la grădiniță. Dar grădinița din sat nu mai există – s-a închis în septembrie 2014, fiindcă erau prea puțini copii.