Imaginile cu romii care se afişează cu kilograme de aur la gât a stârnit dintotdeauna controverse în rândul societăţii româneşti. Deşi statisticele arată că majoritatea romilor din România trăiesc într-o sărăcie lucie, există şi comunităţi, deloc de neglijat, în care romii au averi pe care cu greu le pot justifica, trăind în adevărate palate sau conducând maşini de zeci de mii de euro. Iubirea romilor pentru aur este catalogată de consilierul pe probleme de romi de la Prefectura Iaşi, Elena Motaş, care fiind mai degrabă o modalitate de a se făli. „Aurul este singura lor valoare la care nu ar renunţa. Ei preferă să facă greva foamei decât să îl înstrăineze. Romii consideră aurul ca un metal nobil. Aşa cum cei din societatea majoritară se afişează cu diplome şi doctorate, romii se afişează cu aur pentru a se făli cu bogăţia lor. Cu cât afişează mai mult aur cu atât sunt mai respectaţi în comunităţile lor. Probabil vor să compenseze şi lipsa de educaţie cu bogăţia pe care o arată”, a precizat pentru „Adevărul” Elena Motaş. Consilierul de la Prefectura Iaşi vorbeşte şi despre confiscările făcute de comunişti, în 1947, atunci când ţiganii au rămas fără aur. Mulţi dintre etnici au primit, după căderea regimului comunist, aurul care li se confiscase. „Ei şi-au recuperat aurul parţial. Li s-a dat o parte, iar o parte a rămas în vistieria statului, primind în schimb certificate de valoare. Dacă şi-ar retrage romii tot aurul din vistieria statului probabil că statul ar sărăci”, crede Elena Motaş. Iubirea pentru aur, amintită şi de Dimitrie Cantemir Cel mai adesea, romii îşi afişează cantităţile de aur pe care le deţin atunci când organizează evenimente cu puternic impact social în comunităţile de care aparţin. În judeţul Iaşi, de pildă, există două comunităţi de romi importante, la Grajduri şi la Ciurea, acolo unde majoritatea romilor trăiesc pe picior mare, adunând averi consistente din negoţul cu fier sau evaziune fiscală.
