Aşa capre, aşa sacrificii După ce au primit caprele, romii şi-au făcut garduri. Când ai ce să aperi, parcă nu-ţi mai vine să stai cu o ţandără la locul ei şi trei lipsă. Pe urmă, s-au pus să construiască adăposturi în curte. Gratis, gratis, dar capra nu se creşte singură. Un ţarc cât de mic, luminos, bine aerisit, dar nici să crape animalele iarna de frig, tot au trebuit să-şi facă romii. Pe cât de generoase, pe atât de pretenţioase sunt caprele franţuzeşti. Pe urmă, au făcut romii training-uri: ce-i aia capră alpină franţuzească, ce mănâncă, cum o mulgi, când o dai la montă, când se supără (şi caprele se supără, ca oamenii, şi nu mai mânâncă), cum o faci să se simtă confortabil. Ce să mai, au învăţat romii din Nemşa tot ce înseamnă “animal well-being”. Capră răsfăţată egal capră mai sănătoasă, adică mai mult lapte pentru romi şi pentru ţăpişori. Unde mai pui că un ied de 5-6 luni îl vinzi cam cu 1.000 de lei. Păi chiar că îţi vine să pupi zilnic capra aia.
