Dacă tot e Ziua internațională a drepturilor (rr)omului, cea mai nemernicie a variantelor de a fi “corect politic” este să zici rom sau rrom, dar în gând țigan, ca să-l ofensezi mai subtil pe domnul țigan. Pentru cei care se consideră liderii rromilor, este un fel de a te preface că faci, să amăgești, să minți, după cum cere comanditarul (statul, finanțatorul) prestatorului de servicii, mercenarului, slugii. Ipocrizia istorică a Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, la 1789, că toți oamenii sunt liberi și egali, dar să nu fie valabil și pentru sclavi, considerați neoameni, suboameni (“țiganul e om de departe”). A fi sclav, in variantele moderne, înseamnă a fi dependent, disprețuit, umilit, printr-o conspirație mizerabilă dintre stat și rasiști , pentru rromi, exemplele indubitabile.
Rromi au resimțit pe pielea lor, mai ales acum 10 ani, în 2007, după “cazul Mailat”, că integrarea socială învelită de stat și instituțiile internaționale în staniolul drepturilor omului, umanismului și cetățeniei este ca un inel de tinichea, pe care unii vor să-l vândă ca inel de aur. Spre onoarea lui, deși fusese un adept învederat al drepturilor omului, făcând rromilor, care ar fi trebuit să devină un fel de campioni ai libertății și păcii eterne îndemnul “Revoltați-vă și veți fi liberi”