Manuel Stoica, legitimat la secţia de lupte greco-romane a Clubului Sportiv (CS) Botoşani, descoperit de Marcel Grigore are o poveste aparte. Ruşinos, timid şi tăcut în viaţa de zi cu zi, copilul, care se trage dintr-o familie săracă de etnie romă, se transformă într-un adevărat campion atunci când ajunge pe saltea. –Eu nu-s rom. Eu sunt ţigan. Nu mi-e ruşine. Mă mândresc că sunt ţigan. Nu am simţit niciodată că sunt marginalizat. Ba din contră. De mic am avut mulţi prieteni, cei mai mulţi români, aşa cum le spun eu. Jocul meu preferat era fotbalul cu românii”, spune Manuel.
În opt ani de lupte greco-romane a adunat „trei kilograme” de medalii, atât cântărind cele 50 de medalii câştigate de când a început să practice sportul.
„Uitaţi-vă bine la el. Aveţi în faţă unul dintre cei mai mari campioni ai României! E născut pentru lupte”, spune Marcel Grigore, cel care este mai mult decât un simplu antrenor.
Este cel care l-a luat sub aripa sa protectoare în urmă cu opt ani, atunci când l-a văzut pe holurileŞcolii Generale nr. 3, într-o pauză, mergând în mâini.
„Mergeam în mâini pe holul şcolii, pe iarbă pe lângă şcoală, peste tot. Era cea mai mare plăcere a mea, cea mai mare distracţie. M-a văzut domnul profesor şi mi-a spus să vin la lupte, la sală. Prima zi în care m-am dus la sală mi-a schimbat destinul. De atunci, viaţa mea e legată de sală, de lupte. De atunci lupt să fiu cel mai bun”, spune Manuel Stoica.
Din clasa I, şi până acum, în clasa a IX-a, la Liceul cu Program Sportiv (LPS), nu a fost concurs la care Manuel să participe şi să nu se întoarcă acasă cu o medalie. De cele mai multe ori de aur.