Shadow

Micul Paganini

Cred că aveam 5 ani când tataie Fusuleţ mi-a pus pentru prima dată vioara pe umăr şi degetele pe arcuş. Mi-am spus atunci că eu voi cânta pe marile scene ale Europei, şi nu la nunţi şi botezuri.” Repetă două, trei, uneori chiar şi patru ore pe zi la vioară şi studiază partituri ca un violonist experimentat. „Iar atunci când nu îmi mai simt degetele sau umărul şi vreau să mă opresc, aud cuvintele lui tataie Fusuleţ: «Vrei să fii un mare violonist? Sau vrei să îndoi fierul, să fii gunoier şi să cânţi manele la nunţi?». Şi nici nu-i răspund, mă apuc imediat să repet până ce fiecare notă sună perfect. Ştiu că tataie nu a avut posibilitatea să înveţe şi este fie­rar betonist, iar uneori lăutar la nunţi, dar şi că el iubeşte cel mai mult tot vi­oa­ra. Despre el, oamenii spun că este «un lord deghizat în ţigan», dar pentru mine rămâne tataie Fusuleţ.”
Sunt cuvintele unui băieţel de 13 ani. Când îl vezi, ai zice că-i un copil obiş­nuit, care încă visează să înscrie un gol decisiv într-un derby Steaua – Di­namo. Însă, imediat ce ia vioara în mână, descoperi – fără a fi neapărat un cunoscător al muzicii clasice – că el este, fără a face risipă de cuvinte mari, un geniu. Comparat deja, de unii, cu Paganini ori cu Enescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *