În timpul celor 500 de ani în care romii au fost înrobiţi, fetele rome erau adeseori violate de către stăpânii lor români. Dacă în urma acestor violuri, fetele aveau şi copii, atât ele cât şi copiii lor erau adeseori respinşi atât de comunitatea romă cât şi de stăpânii români. Pentru că fetele lor trăiau constant cu acest pericol de a fi violate, romii au găsit soluţia să le mărite cât mai curând. Acest obicei nu era practicat doar de romi, şi românii foarte săraci îşi măritau fetele devreme ca să le ferească de abuzurile boierilor. „O explozie de naţionalism extrem a însoţit crearea statului român după eliberarea romilor din sclavie în România în 1856. În următorul secol a avut loc Holocaustul în timpul căruia sute de mii de romi au fost ucişi în numele purităţii rasiale, după care a urmat comunismul şi agresiva asimilare forţată. Pentru a supravieţui deceniilor de persecuţie şi pentru a-şi păstra identitatea în ciuda politicii de asimilare forţată, romii s-au autoizolat şi s-au agăţat de tradiţiile lor, bune sau rele.”
Căsătoriile premature sunt adesea prezentate în discursurile publice ca fiind principala cauză a accesului redus la educaţie al fetelor rome, chiar dacă această prezentare este incorectă (un mic procentaj din numărul abandonurilor şcolare fiind cauzat de căsătoriile timpurii, pe când alte cauze cum ar fi sărăcia, lipsa infrastructurii corespunzătoare, discriminările, etc. constituie cauzele cele mai pregnante pentru abandonul şcolar în rândul copiilor romi). De asemenea, adesea părinţii romi sunt învinuiţi pentru faptul că nu-şi dau copiii la şcoală, cu prezumţia rasistă că această decizie ar fi o trăsătură caracteristică a etniei rome.