Octogenarul Alexandru Răducanu era de-o șchioapă când a fost forţat, alături de părinţi şi cei şapte fraţi ai săi, să lase casă, masă şi să plece undeva spre Bug. Nu prea înţelegeau ce li se întâmplă pentru că nu ştiau carte, deci nu citeau ziarele timpului. Abia când s-au pomenit într-un lagăr de concentrare din Transnistria, creat pe ruinele unei crescătorii de porci, au înţeles că viaţa le este în pericol. Nu uită nicio zi calvarul prin care a trecut, explică bătrânul, ducând degetul arătător la creştet:Alexandru Răducanu, un supraviețuitor al Holocaustului
„Totul e întipărit aici. Cineva a citit despre Holocaust, alţii au auzit de acest fenomen, iar eu l-am trăit pe propria piele. Aveam 11 ani, nici nu înţelegeam ce înseamnă război. După ce au început să ne bombardeze mi-am dat seama cât e de gravă situaţia şi că ceva nu e în regulă. În familie eram opt copii. În lagăr ne-au pus să construim drumuri, munceam în cariere de piatră. Cine nu se conforma, acolo rămânea. În lagărul nostru erau peste 3 mii de romi, au rămas în viaţa câteva sute. Mureau de frig şi foame. Mâncam ce ne aruncau, varză, cartofi, pâine mucegăită.”