COPIII  SUNT DARUL LUI DUMNEZEU PE PAMANT

Este ora 17 marti  dupa-amiaza. Ma simt ca un butoi plin ochi de emotii care da pe afara daca  sunt atent  la ziua copilului meu avand varsta de 35 de anii  dar tot copil ramane. Ce fac eu cu toata revarsarea acestor emotii pe care le simt pentru ca Bogdan fiul meu  si frati lui  care sant plecati in America  unchiul Sam   Asa si acum, doar ca acum este “Marea Reintalnire”. Indiferent de varsta copilului pe care o are cand pleaca un timp mai lung departe de casa, noi parintii simtim anumite emotii cu totul unice. Asa de tare imi doresc sa nu impovarez sufletul copilor  meii   cu emotiile mele, ca ea sa nu se simta responsabila de-a lungul vietii lor  cu trairile mele pe umerii ei. Trairile mele sunt doar ale mele si eu trebuie sa mi le gestionez, pentru binele tuturor. copilor mei   5 la numar  Sunt multi parinti care intuiesc cat le e de greu cand pleaca copii   si se protejeaza de acest tip inedit de durere a separarii de fiintele   careia   l-iai dat viata, si   lasandu-i  sa isi traiasca experientele de care au nevoie in diverse etape ale dezvoltarii   lor  Nici asa nu e bine. O data asumat rolul de parinte, el vine la pachet cu 2 lectii: aceea sa le formam radacini copiilor,nostrii