
Este ora 17 marti dupa-amiaza. Ma simt ca un butoi plin ochi de emotii care da pe afara daca sunt atent la ziua copilului meu avand varsta de 35 de anii dar tot copil ramane. Ce fac eu cu toata revarsarea acestor emotii pe care le simt pentru ca Bogdan fiul meu si frati lui care sant plecati in America unchiul Sam Asa si acum, doar ca acum este “Marea Reintalnire”. Indiferent de varsta copilului pe care o are cand pleaca un timp mai lung departe de casa, noi parintii simtim anumite emotii cu totul unice. Asa de tare imi doresc sa nu impovarez sufletul copilor meii cu emotiile mele, ca ea sa nu se simta responsabila de-a lungul vietii lor cu trairile mele pe umerii ei. Trairile mele sunt doar ale mele si eu trebuie sa mi le gestionez, pentru binele tuturor. copilor mei 5 la numar Sunt multi parinti care intuiesc cat le e de greu cand pleaca copii si se protejeaza de acest tip inedit de durere a separarii de fiintele careia l-iai dat viata, si lasandu-i sa isi traiasca experientele de care au nevoie in diverse etape ale dezvoltarii lor Nici asa nu e bine. O data asumat rolul de parinte, el vine la pachet cu 2 lectii: aceea sa le formam radacini copiilor,nostrii