Și acum, ca și acum 3 secole, mirarea europenilor a fost/ este să constate că țiganii/rromii…nu gândesc E demult constatată fractura, rămasă nediscutată, nevalorizată și rană, dintre către elitele rrome, dintre țigani (adepții conservării tradițieiCorectitudinii politice, ca toleranță ipocrită, arată acum mai clar că „Ce ne facem noi, țiganii Dacă vin americanii/Și ne-mpușcă cu alice Și ne scoate din servicie” este radical opus la „Cobori, Doamne, pe pământ Să vezi Stalin ce-a făcut C-a făcut din cal măgar Şi din ţigan secretar”. Deși oficial “vremea țiganilor” n-a existat niciodată, doar mișmașuri și corupție, mârâiala și resentimentele rasiste persistă de ambele părți: „Dă-le, Doamne, la români Cancer boală de plămâni/ Dă-le, Doamne la țigani Mașini mici și case mari Dacă nu vă place Eu n-am ce vă face Îmi iau șatra și mă duc”. De altfel, “viața minții” rromilor, popor de lăutari, dansatoare și vrăjitoare, continuă să fie blocată în dimensiunea mistico-magică a “vieții corpului“, ca în vremea Renașterii, sectorul civic rrom (ONG-urile rrome) s-au mulțumit doar să țină trena gagiilor, pentru interesele personale, nu ale poporului