
fără carte de muncă, pe 600 de lei. traind din bani copilor care sant plecati in strainataturi
Ziaristul rom de provincie e fraierul ăla care încă îşi mai iubeşte meseria si se umple de ruşine când colegii lui, la conferinţele de presă, îşi îndeasă fursecurile şi sticlele cu suc de pe masă în geantă. Ştie că, oricât de bine şi-ar face meseria, mai apoi, voi tot în categoria dal dracului de tiganul . Şi, dacă după nişte ani de muncă, n-ai facut nimic si mai faci si anticamera la instituti nu te poţi numi ziarist Un om deştept a spus, odată, “că cel mai bogat ziarist e cel care nu scrie nimic”. Asta nu ţi se aplică ţie, pentru că tu vrei să scrii, încă mai ai drag de meserie şi crezi că poţi schimba mentalitatea romilor si romanilor sa se respecte reciproc prin dialog nu prin ura si violenta .Încă mai am colegi de ispravă în presa noastră. Valceana Sunt puţini, îi numeri pe degete. care nu ma injura sau care nu sta la masa cu mine Muncesc, de dimineaţa până seara,ca sa fiu înjurat atat de tiganii cat si de romanii Pentru că pasiunea nu ţine niciodată de foame şi nu-ţi plăteşte facturi. Eu nu stiu să sa ma gudur, să pup și să lingă unde, când și cum trebuie. Tu nu știi Vrei independență? Vrei o presă liberă? Vrei să scrii ce vrei tu, fatii ziarul tau si scrie despre romii si romanii cum și când vrei? E clar că ești prost și nu se poate face treabă cu tine! Și ești doar un amărât de ziarist tigan de provincie.
Şi nu, acum nu mai cred în presa liberă. Cunosc toată gama: umilinţa, frustrarea, pumnii în gură. Dar mergem mai departe. Din drag de meserie, străduindu-ne să ne păstrăm bine înfipţi cu picioarele-n pământ.