Casute de pamânt, cu o camera, rar doua, cu acoperisul cârpit, curtea arida, fara iarba, garduri rupte, porti lipsa si un drum atât de abrupt incât abia il poti urca. Asa cum arata, satul Valea Sosii (comuna Poduri) pare predestinat sa fie gazda saraciei. Ca intr-un film suprarealist, din loc in loc apare câte o „parabolica” ancorata de un par.„Sunt bune, ne mai informam si noi”, dar „nu tin loc de pâine”, spune romii. Casele sunt varuite in alb, in albastru de sineala sau nu sunt varuite deloc dar par curate, iar rufele intinse la uscat, la fel. Elena Cercel are patru copii pe care ii creste din cele câteva sute de lei primite ca ajutor de la stat. „Nu avem pamânt, nu avem serviciu, nu avem nimic”, spune femeia, resemnata. Tatiana Cristea, vecina sa, are tot patru copii: „Când gasim, mai muncim cu ziua, dar e foarte greu. Stam opt persoane in doua camere. Nu sunt conditii omenesti pentru niste copii care vor sa invete carte ca sa ajunga mai bine decât noi.”
Acesta e principalul obstacol in calea propasirii lor, afirma romii din Valea Sosii: „Nu ai carte, nu ai parte”. Iulian Dragoi insista ca sunt doua motive pentru care nu-si gasesc loc de munca: „In primul rând, nu ne angajeaza din cauza ca nu avem scoala. Trebuie sa ai o calificare, eventual si experienta. In al doilea rând, ne resping pentru ca suntem tigani si nu au incredere in noi.”