În România, persoanele excluse din societate „putrezesc” în ghetouri.Ziarista Magda Gad, reportera de la Expressen, a petrecut șapte săptămâni într-o mahala urbană.
O alee a iadului din București de pe care unii pleacă ca să fure sau să cerșească în Suedia, la furat.
Alții așteaptă să fie purtați de aici, în sicriu.
De fapt, toți sunt deja morți. Inimile lor bat și ei merg prin gunoaie și încearcă să lupte cu demonii lor dar, de fapt, toți sunt deja morți. Doar că fiecare are un timp diferit și un alt fel de suferință, dar la fel de multă, pentru a ajunge acolo. Către singura cale sigură care îi conduce afară din Aleea Livezilor: moartea.Panicat, Marin înjură, heroina îi vâjâie în sânge, dar nu se poate relaxa ca de obicei cu o țigară. Puștiul împreună cu care a tras drogurile s-a lăsat pe pat, alb la față și cu buzele vineții.
Cu dexteritatea unui consumator înrăit, Marin scoate o seringă nouă pe care o umple cu apă și sare de lămâie.
Concubina lui, Ana, îl ține pe puști cu o singură mână. L-au tras jos, pe podea, l-au pălmuit peste față și au aruncat apă pe el. Buzele nu mai sunt vineții, dar are un tremur necontrolat. Picioarele îi atârnă greu sub el, ca și cum ar fi paralizat.
– Vezi să nu leșine, ordonă Marin.
Ana îi împinge puștiului fruntea și bărbia:
– Trezește-te, bă! Revino-ți, deschide ochii.
– Și eu, care voiam să-i dau o doză mai mare. Dă-l dracu’ , n-o să moară.