Dincolo de retorica festivistă din 8 martie, de Ziua Femeii, femeia rromă este cea mai lipsită de drepturi și săracă din Europa, iar vina este, înainte de toate, a ipocriziei iresponsabile morale a bărbatului rrom, care trăiește, într-un sultanism oriental al plăcerilor reduse la corporal,, acefal, tot la fel ca în epopeea “Țiganiada”, scrisă acum 3 secole de Budai Deleanu. generalizat, viața femeii rrome e ca în manele, , în devenire sau reală, sclava plăcerilor bărbaților “macho” rromanes, pentru care potența și identitatea personală înlocuiește absența puterii sociale (identitatea publică) – și aceasta explică de ce pe rromi nu-i prea duce mintea, nu au nici puterea socială de unitate/ solidaritate, nici puterea spirituală a recunoașterii gagiilor confirmă regula că suntem un popor cu orgolii prostești). Sau, cealaltă imagine, femeia rromă este o cerșetoare, mamă singură, cu copiii de gât ca niște lanțuri peste destin, o nenorocită.Dincolo de retorica festivistă din 8 martie, de Ziua Femeii, femeia rromă este cea mai lipsită de drepturi și săracă din Europa, iar vina este, înainte de toate, a ipocriziei iresponsabile morale a bărbatului rrom, care trăiește, într-un sultanism oriental al plăcerilor reduse la corporal,, acefal, tot la fel ca în epopeea “Țiganiada”, scrisă acum 3 secole de Budai Deleanu. generalizat, viața femeii rrome e ca în manele, , în devenire sau reală, sclava plăcerilor bărbaților “macho” rromanes, pentru care potența și identitatea personală înlocuiește absența puterii sociale (identitatea publică) – și aceasta explică de ce pe rromi nu-i prea duce mintea, nu au nici puterea socială de unitate/ solidaritate, nici puterea spirituală a recunoașterii gagiilor confirmă regula că suntem un popor cu orgolii prostești). Sau, cealaltă imagine, femeia rromă este o cerșetoare, mamă singură, cu copiii de gât ca niște lanțuri peste destin, o nenorocită.