Vai de cei ce merg la spiritism, la vrăjitoare, la descântece, fiindcă se depărtează Harul lui Dumnezeu de aceia care merg acolo şi se apropie duhurile necurate, se ţin scai după ei şi se duc cu ele acasă şi vai de casa aceea unde intră aceste duhuri. Cel care se duce la vrăjitoare e şters din cartea vieţii. A ieşit Duhul Sfânt din inima lui, s-a depărtat îngerul păzitor şi i-a luat diavolul locul.Foarte mulţi din cei ce se bat cu pumnul în piept că se duc pe la biserici şi că sunt credincioşi, când li se întâmplă vreo nenorocire sau boală, aleargă mai întâi la vrăjitoare, se mânjesc cu vrăji diavoleşti din tălpi până în creştet, spurcând atât trupul cât şi sufletul, arvunindu-le pe amândouă pentru iad. După ce fac toate acestea, vin apoi pe la biserică, zicând: “Să încercăm şi prin slujbe!…”
Pe mulţi i-a învăţat diavolul să practice spiritismul, care este atât de periculos pentru că nu poate oricine să cunoască rătăcirea, deoarece spiritismul se învăluie într-o mantie de lumină. Diavolul atacă şi tăgăduieşte religia prin spiritism şi iată cum: spiritiştii fac adunările lor în anumite case pe care nu se feresc să le împodobească chiar cu icoane, candele şi cruci. La începutul şedinţelor aprind lumânări, ca şi când s-ar face un parastas, spun rugăciuni, chiar şi fac semnul crucii şi ţin post pentru ziua de şedinţă. Vedeţi cum îmbracă diavolul mantia de lumină? Sub forma acestor lucruri sfinte cheamă spiritele morţilor şi aşa înşală şi pe cei credincioşi, care spun că, dacă ar fi lucru necurat, n-ar avea icoane, cruce, candelă şi rugăciuni. De aceea, trebuie să fie atent creştinul, să nu caute ajutorul nicăieri, decât la Dumnezeu prin slujbele bisericii.