Regina Maria a descris comunitățile de romi din România, de la început de secol XX, așa cum nimeni nu a făcut-o până atunci: cu dragoste pentru un neam rătăcitor, ”încunjurat de taină”. În cartea ”Țara mea”, publicată în 1916, regina Maria a mărturisit că taberele de romi ”au fost totdeauna un nesfârșit izvor de interes”. Soția regelui Ferdinand I a povestit că a mers de mai multe ori în acesta tabere și a urmărit fascinată modul de viață al acestor nomazi. Redăm mai jos fragmentul din cartea reginei Maria în care sunt descrise comunitățile de romi
”Este un neam rătăcitor, cunoscut în orice țară, un neam încunjurat de taină, a cărui obârșie n’a fost niciodată stabilită limpede, un neam care și în zilele noastre e nomad, mișcându-se necontenit, mișcându-se din loc în loc. Oriunde rătăcesc, țiganii sunt priviți cu neîncredere și bănuială ; sunt știuți ca hoți; fețele lor negre și dinții scânteietori atrag și răsping totdeodată. Este un farmec fără nume în ei, și totuși străini sunt oriunde merg. Mâna ori cui este asupra lor; nicăiri nu sunt bineveniți, neîncetat trebuie să se miște de colo, colo, fără casă, desprețuiți, neodihniți călători, de fapt, pe fața pământului. Totuși sunt locuri în România unde acești țigani s’au așezat în margenea satelor ori târgurilor.