
S-a născut într-o familie cu patru frați – cel mai mare, de 18 ani și cel mai mic, de 12 ani. Era fetița mult așteptată, minunea părinților și uimirea băieților casei. A trăit în puf, iubită și ocrotită, alintată și menajată. Astăzi e, în continuare, minunea lor. Căci dragostea și puful n-au stricat-o, ci au ajutat-o și-au încurajat-o să-și urmeze visele.
Corina are 28 de ani și-o viață frumoasă. Mereu i-a fost viața așa, dar nu întotdeauna a putut să se bucure de ea, la adevărata valoare. În satul său, Belcești, din județul Iași nu erau prea multe familii de etnie romă. Astfel, în sufletul său de copil încolțeau temeri și supărări, frustrări și întrebări. „Mă gândeam: Doamne, când o să fiu mare, oare așa o să ajung și eu? Oare de ce m-am născut țigancă și nu româncă? Preferam, atunci, să mă uit în grădina vecinului, fără să realizez că, de fapt, eu proveneam dintr-o familie bună, de oameni gospodari, care toată viața au muncit”, spune Corina. Regretul ține de faptul că a fost prinsă și ea, cândva, în plasa generalizărilor, până să-și dea seama că binele sau răul îl facem noi, ca oameni – fără a fi influențați de etnie.