Cele aproximativ 30 de persoane care s-au refugiat în pădurea de la marginea Sibiului locuiau până acum trei zile în clădirea părăsită a unui fost restaurant din apropiere. Proprietarul clădirii i-a tolerat aici timp de patru ani, iar zilele trecute a început activităţile de demolare. „Am crezut că rezolvăm ceva. Patronul restaurantului a plătit foarte mulţi bani pentru noi, acum nu a mai putut. Ne-a vorbit frumos şi ne-a scos afară“, spune Gheorghe Boldijar, cel mai vârstnic dintre cei refugiaţi acum în pădure. Cu televizorul în mijlocul pădurii Cei refugiaţi acum în pădure au luat ce au putut din clădirea fostului restaurant, înainte ca aceasta să fie demolată. Din bârne din care au amenajat scheletul corturilor în care să locuiască. Au acoperit bârnele cu pături şi covoare, iar înăuntru au înghesuit câte o saltea şi multe pilote. „Unde să băgăm şi sobă, că luăm foc? Am făcut doar două sobe din două butoaie, să putem face de mâncare şi să încălzim apa“, arată cei care se numesc fie Boldijar (după tată), fie Stoica (după mamă). S-au mutat în pădure deoarece spun că nu ştiu în ce alt loc să meargă. Poliţia locală i-a vizitat deja şi le-a dat termen ca în cea de-a treia zi de Paşti să părăsească zona. „Numai să rezistăm până marţi, căci am văzut că duminică s-ar putea să plouă. N-avem cum ne feri şi avem şi copii mici“, povestesc oamenii. Cel mai mic copil este o fetiţă de şase luni, cu o mamă de 17 ani şi un tată de 18 ani. În mijlocul taberei improvizate au amplasat un televizor legat la un DVD-player, iar prin copaci au atârnat două becuri. Energia electrică le este produsă de un generator pe benzină, iar apa o aduc de la hotelurile din apropiere.
