Intr-o vreme in care cetatenii de etnie rroma, in special cei provenind din Romania, sunt goniti din Irlanda, Italia, Ungaria, Cehia, Slovacia si huliti oriunde s-ar duce, e un gest de curaj ca cineva sa le ia aparea. Mai ales intr-un cotidian respectabil, de mare tiraj, cu e Times.
Un britanic printre tigani
“Stiu, din experienta, ca de fiecare data cand tiganii ajung undeva, si au loc crime sau jafuri, invariabil vina este data pe ei, ceea ce este socant. Si daca intotdeauna sunt priviti ca si vagabonzi, cum ar putea ei sa se transforme in oameni buni? Traiesc cu speranta in divinitate ca va veni si ziua in care voi putea face ceva pentru acesti bieti oameni”.
Tatal unui copil cu sange de tigan
De la acest incident pana la a ramane, timp de mai multi ani, in satul de tigani din Romania, cum il numeste chiar autorul articolului, n-a mai fost decat un pas. Iar pasul s-a transformat intr-o hora, Blacker locuind alaturi de o frumoasa tiganca localnica timp de trei ani.
Mai mult, nu s-a jenat sa-si incruciseze ADN-ul cu cel al acesteia, fiind in prezent mandrul tata al unui copil cu sange de tigan.
Anii traiti alaturi de tigani, in satul romanesc de dupa ’89, l-au ajutat sa vada intr-o lumina cu totul diferita etnia renegata la nivel mondial. Blacker povesteste cu obiectivitate despre obiceiurile acestora, despre priceperea lor in a lucra cu metalul, despre voiosia lor, despre aplecarea catre muzica si dans.
Recunoaste ca viata tiganilor este dezorganizata, cateodata chiar exasperanta, dar admite ca sunt de-a dreptul fermecatori datorita chefului de viata, in ciuda conditiilor de trai neprielnice. Si mai stie ca orice faradelege ar exista intr-un loc, ei sunt din start vinovatii. “Sunt oameni buni, prietenosi si deschisi”, isi aminteste Blacker.
Autorul recunoaste ca felul in care sunt perceputi tiganii il afecteaza intr-un mod foarte direct, el temandu-se pentru fiul sau, pe care il vede, la el acasa, sase luni pe an.
Neputandu-si explica situatia din Belfast, stiind obiceiurile tiganilor, dar necunoscand realitatea de la fata locului, autorul articolului puncteaza faptul ca situatia nu se deosebeste cu nimic de altele, problema nefiind decat una veche de secole. Poate doar urmarile ei sunt diferite sau amplitudinea pe care a luat-o subiectul.
Iubiti sau huliti
Teoria unanim acceptata este aceea ca tiganii au pornit din regiuni situate in nord-vestul Indiei in urma cu aproximativ 1.000 de ani, indreptandu-se catre vest. Au trecut de Persia si Armenia, ajungand in Balcani in secolul al XIV-lea. De aici, multi au constinuat traiectoria catre vest.
Numeroase documente vorbesc despre existenta si activitatea lor, amintind chiar ca au dansat pentru Regele James al V-lea al Scotiei. In unele locuri erau primiti cu bucurie, in altele nu. Si asta se intampla de atata vreme. Incidente ca cel din Belfast impanzesc istoria lor. Nu e o noutate nici pelerinajul lor prin Europa si nici felul in care sunt intampinati in locurile in care ajung.