Shadow

Un sport la Răsărit

Da. Şi am obosit. E prea mult. Poţi avea toată dreptatea din lume (deşi poate că nu o ai, nu o are nimeni), e fără apel un astfel de comportament. De atunci încoace, de la meciul de FED Cup cu Marea Britanie în care Ilie le-a luat la gură pe toţi şi toate, se glosează şi se aberează pe toate temele, cele patriotice, cele ale tratamentului românilor în străinătate, unde sînt făcuţi „ţigani“ (se ştie doar că numai ei au voie să le spună aşa romilor), despre Perfidul Albion care a determinat ITF-ul să pună o supervizoare englezoaică la o astfel de confruntare (critică justificată altfel), despre cum stăm noi cu capul plecat (ca să nu folosesc expresia dinamoviştilor cu „capra“), despre labilitatea psihică a Johannei Konta (noi fiind nişte stînci precum statuia lui Decebal la Cazane). Cînd, de fapt, e simplu. Un bărbat, aflat într-o postură oficială, a înjurat grav un alt bărbat, tot oficial, şi o jucătoare aflată în timpul unui meci, după care a jignit o jurnalistă. După care a continuat. Nu e mai complicat de atît. Restul vine mai pe urmă. Grosolănia e de nivel zero, măcar atît putem pricepe. Ea nu are naţionalitate, nu e patriotică sau legitim determinată. E doar grosolănie. Şi dacă e cu repetiţie, e încă şi mai grav. Am sugerat un exerciţiu de imaginaţie. Cum ar fi fost să îl facă alţii, în meci, pe Ilie al nostru albie de porci? Cum am fi reacţionat, ia gîndiţi-vă? Din această întrebare nu vom ieşi. În afară, evident, de cei care aleg să nu intre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *