Rromii fiind un popor “eminamente muzical”, “alfabetizati muzical”, acest fapt ar putea contracara cealaltă realitate, conform căreia suntem un popor “eminamente nerațional”, de “analfabeți funcțional”.Teoria excelenței rromilor în muzică nu este nouă, a fost enunțată de Clemens Brentano (1815) și Franz Liszt (1859), care considerau esențială contribuția muzicală a rromilor la cultura europeană. Pe de altă parte, filosoful Constantin Noica, în cartea din imaginea de mai jos, exemplifica diferența dintre i m i t a ț i a artei, realizată de Barbu Lăutaru și i n o v a ț i a artei, realizată de Franz Liszt. În fine, marele filosof (și pianist) Theodor Adorno, în Filosofia noii muzici (1949), Teoria estetică (1970) și alte texte despre sociologia și filosofia muzicii, pune discuția în aceiași termeni puși de Nicolae Gheorghe-Damian Draghici, al diferențierii culturii de divertisment (ca deconectare, pentru plăcere, de pahar și amar) de cultura înaltă, a trezirii/ zguduirii artistice. “O idee care nu este riscantă nici nu merită să fie gândită”