Vorbele din bătrâni spun că vrăjile pot fi desfăcute doar cu ajutorul descântecelor. Când eşti bolnav, când suferi de dor sau când ai copilul deochiat, repetă descântecul auzit la bătrânele din satul bunicilor. Ca prin farmec, cuvintele magice îşi vor face simţită energia benefică.Vorbe cu tâlc, adunate în versuri ritmate, descântecele au şi azi o mare putere de sugestie. Forţa lor magică sporeşte în preajma zilelor de post sau când se apropie Luna plină. Persoana care descântă trebuie să fie întotdeauna o femeie. Ea trebuie să îndeplinească întregul ritual al descântecului, să facă semnul crucii peste apa neîncepută, peste omul suferind şi peste duhurile necurate, ca să le alunge. Apa şi busuiocul sfinţit, cărbunii din vatră, fierul şi nuiaua de alun sunt câteva din obiectele necesare ritualului. Lumânările aprinse, semnul crucii şi invocarea Maicii Domnului apar adesea în descântece, semn că pentru oamenii simpli a existat întotdeauna o legătură puternică între credinţa în Dumnezeu şi magia vindecătoare.“La Maica Domnului m-am rugat,/ Maica Domnului m-a ascultat,/ Bolile le-a adunat,/ Departe le-a aruncat,/ Bolile s-au vindecat/ Şi am rămas/ Frumos şi sănătos,/ Curat şi luminat,/ La trup,/ La cap/ Şi la suflet,/ Ca de Maica Domnului lăsat!”
Ca să fie cât mai eficiente, descântecele se repetă întotdeauna de trei, de şase sau de nouă ori.