Este un război ascuns vederii, prin care forțele guvernamentale ale statului restaurează dominanța socială și ierarhiile etnice, prin politici publice protecționiste precarizare a rromilor care s-au integrat social, pentru ca, odată sărăciți, să fi relocați (internați, închiși) în ghetouri, adevărate colonii penitenciare, în care sunt schingiuiți fizic și psihic până la dezumanizare și moartea sufletului, Copiii lor, în școli, suportă ororile stigmatizării Dacă în vremea sclaviei rromilor din România (unică în lume și cea mai lungă) exista speranța libertății prin fuga din țară, ceea ce se intâmplă acum este continuarea Holocaustului din timpul celui de-al doilea război mondial pe timp de pace. Controlul și pedepsirea decisă de stat se execută prin poliție și jandarmerie, aceleași instituții de represiune În fine, după modelul vătafilor de sclavi puși de stăpâni să-și biciuiască sau ucidă confrații,romii confuzie dintre român și rrom, atât ca statut istoric de servitute a “rumâniei” (servi, iobagi) și “țigăniei” (sclavi, robi), cât și ca indistincție fizică, romii nefiind suficient de negri, nici românii suficient de blonzi. Nou stăpân peste viețile rromilor, și-a angajat capii kapo așa ziși lideri politici rromi care să țină sub control posibilele răzvrătiri și pentru a avea forțe paramilitare de sprijin,socială, în care diferența român-rrom devine cea dintre stăpân-slugă (serv).Pentru că, dacă a renunțat la lupta de a fi el însuși și nu propria sa caricatură, Altminteri, sclavia sa va fi fără sfârșit, condamnat să fie ceva între rob și robot, pentru a nu fi asemănat cu populația hegemonă, românii.