Sunt cu miile în Oslo şi, în cel mai bun caz, se ocupă cu cerşitul. Se simt discriminaţi pentru că Primăria din capitala Norvegiei nu le oferă cazare. Spun că ar fi în stare chiar să plătească chiria din ce câştigă cerşind. Chestiunea ţiganilor din România e prezentă aproape zilnic în presa din Norvegia. Totul a început luna trecută cu un reportaj emoţionant în cel mai mare ziar din Norvegia, „Aftenposten”. Reporterul Robert Veiåker a scris povestea de groază a unei ierni petrecute de ţiganii români sub podul Sinsen, în nordul oraşului Oslo. Norvegienii au fost sensibilizaţi de această crudă realitate de lângă ei: oameni care au dormit toată iarnă sub un pod, la minus 20 de grade. „E mai bine sub podurile din Norvegia decât în România?”, a fost una dintre întrebările reporterului. Ţiganii au spus un „Da” hotărât şi norvegienii s-au întrebat cu groază oare ce fel de ţară este, atunci, România. Ţiganii români au devenit vedete în presa norvegiană. Ziariştii le-au plâns pe umăr. Titluri adunate de pe site-uri norvegiene: „O viaţă dură ca piatra” sau „Tot ce vrem e un loc unde să dormim” sau „Tristul caz al lăutarilor români cărora poliţiştii le-au confiscat instrumentele” (n.r. – „trist” e unul dintre puţinele cuvinte care se scriu la fel şi au aceeaşi însemnătate şi în română, şi în norvegiană).
