Crimă. Un țigan tânăr, ieșit din pușcarie pentru bună purtare, își ucisese nevasta, în casă cu copiii, pe care îi pusese să stea cu fața la perete în timp ce el îi făcea felul, fiindcă o bănuise că l-a înșelat. Se-ntorsese de unde venise, iar copiii rămăseseră în grija unei bunici paralizate, pe care o scoteau ziua afară, într-un fotoliu ros mirosind puternic a urină și a fecale. Trecătorii îi lăsau în poală câte ceva de mâncare. Picioarele îi erau cangrenate, vinete și umflate. Când a murit, toată strada a pus mână de la mână să o îngroape, fiindcă mirosul le intra, vară fiind și căldură mare, în case. Evident, solidaritatea a funcționat atunci ireproșabil.Mizerie. Gherghinei, în timp ce-și întindea rufele la uscat, porcii lăsați liberi prin curte îi mâncaseră bebelușul nou-născut, care dormea într-o covățică. Gherghina înnebunise de durere. Rătăcea pe străzi mormăind ca un animal, iar copiii o vânau, aruncând în ea cu pietre.
Promiscuitate. Într-un singur apartament din cartierul acesta am recenzat nu mai puțin decât șase copii de vârstă școlară. Cu totul, locuiau în două cămăruțe fără ușă între ele, fără bucătărie și cu baia la comun, pe palier, o femeie, cu cei patru copii ai ei, și concubinul acesteia, care mai adusese cu el încă doi băieți. Una dintre fetele femeii era însărcinată cu unul dintre băieții concubinului. Avea 17 ani și stătea să nască. Nu era căsătorită cu forme legale, iar iubitul ei, viitorul tată, nici el major, dormea pe jos, într-un sac de dormit. În total opt suflete. Aveau curând să fie nouă, poate zece. Paturile, trei la număr, erau lipite unul de celălalt, ca să ocupe mai puțin spațiu. Un fel de-a spune, de fapt “spațiul” lipsea cu desăvârșire, iar ca să ajungi la măsuța de lângă fereastră, unde copiii își stivuiseră cărțile și caietele de școală, trebuia să te strecori și să sari peste o grămadă de obstacole. Un acvariu cu gupi de toate culorile plutind într-o apă incertă, pe un taburet șchiop, sprijinit de perete