Activistul ajuns parlamentar celebru in toata Romania dupa ce a mancat saratele din gunoi a stat trei zile la groapa de gunoi a Clujului, Pata Rat, ca sa vada cum locuiesc si muncesc oamenii. Adrian Dohotaru a scris un reportaj pentru volumul “Pata” – dupa numele gropii de gunoi, in care arata viata comunitatilor de tigani ce locuiesc aici – in ce conditii muncesc in colectarea deseurilor, dar si in ce conditi locuiesc, fara apa curenta ori energie electrica. Bautura pe rampa de gunoi, dar si prostitutia juvenila, sunt la ordinea zilei, scrie Timp de trei zile si trei nopti am locuit si muncit asemenea oamenilor din Pata Rat si a colectorilor selectivi pe care i-am vazut in cartierul Manastur, unde locuiesc, si in Padurea Faget. Ideea demersului jurnalistic, dar si antropologic, pentru ca s-au acumulat 5 ani de teren la Pata Rat si in alte locuri segregate din Romania, mi-a venit cand, in mod paradoxal, “terenul” s-a mutat la mine.
Potrivit presei locale, romii din Pata Rat, un ghetou cu 1.500 de locuitori, “au invadat” Clujul odata cu inchiderea rampei. O parte s-au mutat in padurea Faget pentru a fi aproape de cel mai mare cartier al orasului, Manastur. Cum in cartierul meu manasturean s-au inmultit privirile de dispret la adresa colectorilor informali pe masura ce s-au stabilit mai multi in zona, m-am gandit cum ar fi sa ma transpun cateva zile in locul lor pentru a le intelege mai bine situatia.
Apoi, odata cu anuntul oficial al primarului Emil Boc ca s-a “rezolvat criza gunoaielor la Cluj” prin deschiderea unei noi rampe temporare, datorita careia nu mai ducem gunoiul intr-atat de scump pana la Oradea, mi-am pus problema daca lucrurile stau chiar asa. Experimentul s-a derulat de marti 17 noiembrie pana vineri, in 19, iar randurile de mai jos sunt rezultatul jurnalului de teren si notarii conversatiilor cu oamenii intalniti.