Acestor imbecilizați li se zice oficial lideri, asistenți sociali, experți etc., plătiți și hrăniți de stăpân, pentru a-i fi câini de pază, care respectă ordinele stăpânului, fac sluj și tumbe la comandă. Dresați, ca un fel de papagali vorbitori sau ca maimuțele de circ, acest soi de rromi fără conținut se consideră căpetenii peste ceea ce li s-a spus că înseamnă țiganii sălbatici, pe care-i detestă, pentru că simt ce simt stăpânii lor. Sau, e ca la operetă, un spectacol în care liderii rromi considerați sălbatici doar pentru că așa se exprimă ura rasială. Cum doar cu sălbaticii țigani nu s-a reușit civilizarea, statul și ideologia i au mers pe ideea selectării activiștilor civilizării dintre sălbaticii țigani mai supuși, mai slugi:unul “de-ai lor” dar care să fie “omul nostru”, un fel de zombi sau tonomat, care execută orbește ordinele, cum erau altădată vătafii țiganilor (sclavilor) puși să facă lucrurile murdare în locul stăpânului (în acest caz, statul). Momiți cu ceva zăhărel, până li se pune belciugul în nas sau frâul, pentru a fi dresați, să li se spele creierul, pentru a-i face dependenți. Preferabil ceva mai proști, pentru a nu deranja cu întrebări sau să se revolte, cum s-a întâmplat în timpul Revoluției sclavilor din 1791, când sclavii cărora li se permisese să învețe carte au devenit generali și și-au condus poporul spre libertate. Nici ca in Mișcarea pentru drepturile civile , când cei cu școală au contrazis ideologia albilor de cântă ariile scrise despre cum erau ei, când erau niște sălbatici țigani domesticiți, atenti doar la interpretare, nu și la sens. Bineînțeles, strategia ipocrită este să fie purtătorii de cuvânt ai corectitudinii politice, a drepturilor omului, ca un fel de misticism civic.Acestor imbecilizați li se zice oficial lideri, asistenți sociali, experți etc., plătiți și hrăniți de stăpân, pentru a-i fi câini de pază, care respectă ordinele stăpânului, fac sluj și tumbe la comandă. Dresați, ca un fel de papagali vorbitori sau ca maimuțele de circ, acest soi de rromi fără conținut se consideră căpetenii peste ceea ce li s-a spus că înseamnă țiganii sălbatici, pe care-i detestă, pentru că simt ce simt stăpânii lor. Sau, e ca la operetă, un spectacol în care liderii rromi considerați sălbatici doar pentru că așa se exprimă ura rasială. Cum doar cu sălbaticii țigani nu s-a reușit civilizarea, statul și ideologia i au mers pe ideea selectării activiștilor civilizării dintre sălbaticii țigani mai supuși, mai slugi:unul “de-ai lor” dar care să fie “omul nostru”, un fel de zombi sau tonomat, care execută orbește ordinele, cum erau altădată vătafii țiganilor (sclavilor) puși să facă lucrurile murdare în locul stăpânului (în acest caz, statul). Momiți cu ceva zăhărel, până li se pune belciugul în nas sau frâul, pentru a fi dresați, să li se spele creierul, pentru a-i face dependenți. Preferabil ceva mai proști, pentru a nu deranja cu întrebări sau să se revolte, cum s-a întâmplat în timpul Revoluției sclavilor din 1791, când sclavii cărora li se permisese să învețe carte au devenit generali și și-au condus poporul spre libertate. Nici ca in Mișcarea pentru drepturile civile , când cei cu școală au contrazis ideologia albilor de cântă ariile scrise despre cum erau ei, când erau niște sălbatici țigani domesticiți, atenti doar la interpretare, nu și la sens. Bineînțeles, strategia ipocrită este să fie purtătorii de cuvânt ai corectitudinii politice, a drepturilor omului, ca un fel de misticism civic.