„La dracu’ cu ţiganii tăi hoţi şi nespălaţi, că ne faceţi de râs”
by Redactia
Cartofi, portofele, lănţişoare şi alte acareturi ce îi pot ajuta să se lupte cu sărăcia. Sunt mult mai mulţi cei care nu fură şi sunt oameni de toată isprava, muncind la greu pentru fiecare bănuţ pe care îl câştigă, însă pe principiul „contează ce se vede cel mai tare”, pot înţelege că ai percepţia asta. Eu mi-i asum pe toţi „ai mei” care ascultă muzică proastă şi sunt gălăgioşi exact în aceeaşi măsura în care ţi-i asumi şi tu pe cei ce au devalizat Banca Religiilor, pe cei ce au creat schema FNI, pe Voiculescu, Iacubov, Hrebenciuc, Adamescu, Pinalti, Vâlcov, Udrea, Copos şi mulţi, mulţi alţii care, români ca tine, au ciordit miliarde. De asemenea, sper să ti-l asumi pe vecinul care ciordea de la cooperativă şi din fabrica, pe melteanul care se îmbată şi dă cu pumnul, pe Cap de Porc, pe violatorii de la Vaslui, pe criminalul din satul X sau pe preotul acuzat de pedofilie. Cum, tu nu ai nicio treabă cu ăştia?! Păi eu de ce trebuie să fiu responsabil cu infractorii din „neamul” meu? Cât despre aia cu mirosul, nu pot să spun decât că remarca denotă multă inteligenţă, mai ales atunci când vine de la locuitorii unei ţări în care trăiesc oamenii care au cel mai mic consum de săpun, detergent şi pastă de dinţi din Europa. Oare să te invit să mergem pe orice rută de autobuz (orăşenească sau pre-orăşenească) să testăm această realitate, la faţa locului? – Categoria „Trimiteri la Bug/Antonescu” – des întâlnită. Şi aici e nasol, că parte dintre ai mei chiar au fost p-acolo şi s-au întors. Nu ştiu de ce s-au întors aici şi nu au plecat oriunde numa’ să nu revină în ţara care i-a deportat, ştiu însă că ai mei au iubit ţara asta mai mult decât mulţi alţii (altfel nu şi-ar fi încurajat copiii să facă şcoli militare şi să servească Armata Română). În plus, nostalgia pe care ai dezvoltat-o faţă de regimul Antonescu înseamnă că tu chiar crezi că regimul ăla a fost ok, ceea ce te transformă într-un mic dezaxat. – Categoria „Te-ai trezit tu să vorbeşti de… (subiectul x), în loc să vezi de ţiganii tăi” – des întâlnită. În sociologie, identitatea este un termen generic pe care îl folosim atunci când facem referire inclusiv la afilierile unei persoane la diverse grupuri. Cu alte cuvinte eu sunt, în acelaşi timp, bărbat, burtos, chelios, absolvent de studii superioare, soţ, heterosexual, creştin ortodox, gălăţean, locuitor al sectorului 4 din Bucureşti, bucureştean, elector, cetăţean roman, etnic rom, manelist, pop-rocker, etc. Aceste identităţi multiple, pe care eu le am în aceeaşi măsură în care fiecare dintre noi are o sumedenie de identităţi cu care se joacă, îmi dă dreptul, în ciuda faptului că pentru tine sunt doar un ţigan (restul identităţilor fiindu-mi negate), să-mi spun părerea despre ce se întâmplă în grupurile la care îmi clamez identitatea. Da, mă, ştiu! Te oftici rău că îndrăznesc să vorbesc despre România, despre politică, despre corupţie şi despre tot ceea ce pare că are legătură doar cu tine, pentru că asta te face pe tine să înţelegi că pot fi, şi sunt, egalul tău. Sunt sigur că în accepţiunea ta, a celui ce mă jigneşti, eu, fiul ţigăncii sămânţărese analfabete de la Galaţi, ar trebui să fiu bucuros, şi să-ţi mulţumesc, pentru ca sunt „tolerat”. Să mă bucur că am „drepturi” în „ţara ta”. Faptul că „îndrăznesc” să chestionez calitatea serviciilor oferite de acele drepturi considerând că România, tara in care ai mei trăiesc de 1000 de ani, este şi ţara mea, faptul că pot fi mândru că sunt român fără să simt nevoia să vituperez idei naţionaliste, faptul că mă doare de ce se întâmpla în jurul meu
Cartofi, portofele, lănţişoare şi alte acareturi ce îi pot ajuta să se lupte cu sărăcia. Sunt mult mai mulţi cei care nu fură şi sunt oameni de toată isprava, muncind la greu pentru fiecare bănuţ pe care îl câştigă, însă pe principiul „contează ce se vede cel mai tare”, pot înţelege că ai percepţia asta. Eu mi-i asum pe toţi „ai mei” care ascultă muzică proastă şi sunt gălăgioşi exact în aceeaşi măsura în care ţi-i asumi şi tu pe cei ce au devalizat Banca Religiilor, pe cei ce au creat schema FNI, pe Voiculescu, Iacubov, Hrebenciuc, Adamescu, Pinalti, Vâlcov, Udrea, Copos şi mulţi, mulţi alţii care, români ca tine, au ciordit miliarde. De asemenea, sper să ti-l asumi pe vecinul care ciordea de la cooperativă şi din fabrica, pe melteanul care se îmbată şi dă cu pumnul, pe Cap de Porc, pe violatorii de la Vaslui, pe criminalul din satul X sau pe preotul acuzat de pedofilie. Cum, tu nu ai nicio treabă cu ăştia?! Păi eu de ce trebuie să fiu responsabil cu infractorii din „neamul” meu? Cât despre aia cu mirosul, nu pot să spun decât că remarca denotă multă inteligenţă, mai ales atunci când vine de la locuitorii unei ţări în care trăiesc oamenii care au cel mai mic consum de săpun, detergent şi pastă de dinţi din Europa. Oare să te invit să mergem pe orice rută de autobuz (orăşenească sau pre-orăşenească) să testăm această realitate, la faţa locului? – Categoria „Trimiteri la Bug/Antonescu” – des întâlnită. Şi aici e nasol, că parte dintre ai mei chiar au fost p-acolo şi s-au întors. Nu ştiu de ce s-au întors aici şi nu au plecat oriunde numa’ să nu revină în ţara care i-a deportat, ştiu însă că ai mei au iubit ţara asta mai mult decât mulţi alţii (altfel nu şi-ar fi încurajat copiii să facă şcoli militare şi să servească Armata Română). În plus, nostalgia pe care ai dezvoltat-o faţă de regimul Antonescu înseamnă că tu chiar crezi că regimul ăla a fost ok, ceea ce te transformă într-un mic dezaxat. – Categoria „Te-ai trezit tu să vorbeşti de… (subiectul x), în loc să vezi de ţiganii tăi” – des întâlnită. În sociologie, identitatea este un termen generic pe care îl folosim atunci când facem referire inclusiv la afilierile unei persoane la diverse grupuri. Cu alte cuvinte eu sunt, în acelaşi timp, bărbat, burtos, chelios, absolvent de studii superioare, soţ, heterosexual, creştin ortodox, gălăţean, locuitor al sectorului 4 din Bucureşti, bucureştean, elector, cetăţean roman, etnic rom, manelist, pop-rocker, etc. Aceste identităţi multiple, pe care eu le am în aceeaşi măsură în care fiecare dintre noi are o sumedenie de identităţi cu care se joacă, îmi dă dreptul, în ciuda faptului că pentru tine sunt doar un ţigan (restul identităţilor fiindu-mi negate), să-mi spun părerea despre ce se întâmplă în grupurile la care îmi clamez identitatea. Da, mă, ştiu! Te oftici rău că îndrăznesc să vorbesc despre România, despre politică, despre corupţie şi despre tot ceea ce pare că are legătură doar cu tine, pentru că asta te face pe tine să înţelegi că pot fi, şi sunt, egalul tău. Sunt sigur că în accepţiunea ta, a celui ce mă jigneşti, eu, fiul ţigăncii sămânţărese analfabete de la Galaţi, ar trebui să fiu bucuros, şi să-ţi mulţumesc, pentru ca sunt „tolerat”. Să mă bucur că am „drepturi” în „ţara ta”. Faptul că „îndrăznesc” să chestionez calitatea serviciilor oferite de acele drepturi considerând că România, tara in care ai mei trăiesc de 1000 de ani, este şi ţara mea, faptul că pot fi mândru că sunt român fără să simt nevoia să vituperez idei naţionaliste, faptul că mă doare de ce se întâmpla în jurul meu