Dacă nu am auzit această sintagmă, înseamnă că nu trăim în România. Noi, ţiganii, suntem mai ceva decât bau-bau, ne înecăm la mal, ne mutăm cu cortul, ne lăudăm ciocanul, ne-am obişnuit cu scânteia şi nu suntem oameni nici în ziua de Paşti! Noi, ţiganii
, suntem cei pe care lumea nu ii doreşte vecini şi suntem, de foarte multe ori, consideraţi mult-mai-puţin-decât-oamen
Mă chinui de ceva vreme să găsesc în folclorul românesc şi zicători sau proverbe care să pună romii într-o imagine pozitivă. Nu prea am găsit şi chiar şi cele care îi prezintă pe romi ca fiind buni muzicieni sau având femei „focoase şi frumoase”
Încă de când eram mic, am învăţat să fac faţă lor şi să strâng din dinţi atunci când cineva simţea nevoia să scoată sunetele unei păsări anume atunci când eu apăream. Am fost învăţat că pentru a reuşi în viaţă trebuie să muncesc de două ori mai mult decât un ne-rom şi că „poţi să duci în spate un român 10 ani, când îl vei pune jos tot cioara dracului o să te strige”.
Am fost obişnuit să mă spăl mai mult decât ceilalţi, să folosesc parfum chiar şi si atunci când ies în curte
Am fost sfătuit ca atunci când călătoresc cu autobuzul să ţin ambele mâini pe bară, astfel încât să am mâinile la vedere
a-l dracului ţigan!” sau „e un ţigan deştept” e Diamant asta
Adică sunt mai deştept, mai frumos şi mai devreme acasă decât alţi romi? ca sant jurnalist Sunt eu „o excepţie”, aşa cum mi se spune de foarte mulţi oameni din jurul meu atunci când
sant intre romanii că cine ştie ce mare „sculă” in bascula ar fi Diamant fi, ci mai ales pentru că sunt perceput ca fiind „un ţigan altfel”.
Eu nu sunt vreo mare „sculă”. Sunt doar copilul părinţilor mei, prietenul prietenilor mei Sunt om. Sau mai bine spus, sunt rom!