La aproximativ 25 de ani distanta de la evenimentele din 1989, situatia romilor din Romania este inca caracterizata prin lipsa locurilor de munca, somaj, saracie, lipsa accesului la serviciile publice, indeosebi in domeniul educatiei si al sanatatii.Dezvoltarea structurilor de economie sociala, ar putea reprezenta o solutie pe termen lung la problematica romilor. Ce este economia sociala in fapt? Societatea in mod clasic este impartita in doua sectoare public si privat. In societatile moderne se vorbeste despre cel de-al treilea sector ca „un domeniu intermediar intre sectorul de afaceri, sectorul public si sectorul personal care cuprinde familia si prietenii” . In Uniunea Europeana economia sociala este definita ca „economie solidara”, „sectorul nonprofit” sau „al treilea sector”. Consiliului Valon de economie sociala din Belgia-1990, a stabilit ca economia sociala „se compune din activitatile economice desfasurate de societati, mai ales cooperative, asociatii mutuale si alte asociatii in care etica este in concordanta cu urmatorul principiu: scopul final este mai degraba in serviciul membrilor sau al colectivitatii decat al profitului”.
Un argument solid pentru nevoia de a accelera procesul de dezvoltare in domeniul economiei sociale, intr-un stat membru al UE, asa cum este Romania, consta in faptul ca aproximativ 10% din mediul de afaceri european este destinat activitatii intreprinderilor sociale. Peste 10 milioane de persoane sunt angajate in cadrul cooperativelor, caselor de ajutor reciproc si in cadrul organizatiilor nonprofit. De pilda, in Portugalia, Italia, Franta, Belgia, Spania, Irlanda si Marea Britanie, structurile de economie sociala s-au dezvoltat in primul rand datorita unui cadru legislativ foarte clar in domeniul economiei sociale. Spre deosebire de aceste state, in Polonia, exista legi care limiteaza economia sociala doar la domeniul integrarii in munca al persoanelor vulnerabile, in timp ce in statele scandinave, economia sociala s-a dezvoltat in baza parteneriatului public privat. De subliniat este faptul, ca pe langa existenta unui cadru legislativ favorabil in domeniul economiei sociale, in aceste state sunt aplicate o serie de masuri si facilitati fiscale menite sa dezvolte cel „de-al treilea sector”