Ultimii „gitani“dintr-o lume de turişti

Dominique face parte din fai­mo­sul „clan al catalanilor“, unul dintre cele mai importante gru­puri de gitani de la acest pe­le­rinaj. L-am întâlnit la punctul de ajutor şi de orientare al pelerinilor, alături de alţi voluntari. Este în continuă mişcare, are o vorbă bună şi o glumă pen­tru fiecare dintre cei din jur. Vine la acest pelerinaj de când era mic copil şi a de­ve­nit una dintre „piesele de bază“ ale co­re­gr­afiei pelerine – el este unul dintre cei care duce pe umeri, spre apa Mării Me­diterane, statuia Sfintei Sara, o mare onoa­re şi bucurie pentru orice. Dominique are o istorie de familie destul de complicată, îmi spune că este botezat ortodox de o bunică ce a venit din Armenia şi Grecia în Franţa, dar nu are nicio problemă în a veni aici, la Sfânta Sara, ba din contră… Cu­noaşte pelerinajul de la Iaşi, a auzit de „Sfânta Balcanilor“, Parascheva, şi-ar dori şi el să ajungă într-o bună zi să o va­dă, pentru că este „foarte respectată“. Îl întreb de unde ştie toate aceste lucruri, îmi spune că de la românii, grecii şi bul­garii ce se găsesc în număr din ce în ce mai mare în sudul Franţei, acolo unde şi familia sa locuieşte. Mă invită spontan să-i văd „verii“ (les cousins) şi să bem o cafea împreună. Accept, ieşim din sat şi iată-ne după câteva minute de mers în faimoasa tabără de caravane şi rulote ale pelerinilor „gitani“ de la Saintes-Maries-de-la-Mer. Mi-ar trebui cuvinte multe să o descriu, mă voi mărgini la a spune că ici şi colo sunt şi căpriţe legate de copacii cu umbra rară, unele rulote şi maşini depăşesc ca va­loare zeci de mii de euro; papagali şi ca­nari în colivii cântă vesel de dimineaţă, în colivii expuse direct pe capota maşinilor. Iată-mă deci în mijlocul acţiunii, sunt în­conjurat rapid de „verii“ lui Dominique, care mă întreabă dacă sunt ziarist şi do­resc să fac fotografii. „Te lăsăm să ne faci fotografii“, îmi spun aceştia, pe un ton indiferent. Toţi sunt îmbrăcaţi în cămăşi al­be, scrobite, impecabile şi poartă oche­lari de soare. Le spun că nu am venit să fac fotografii, ci sunt un pelerin ca şi ei. Brusc, atmosfera se destinde, sunt invitat să iau loc şi să beau o cafea, conversaţia se leagă uşor.