Multi din prietenii mei mi-au spus ca sunt prea inversunat impotriva sistemului educational. Initial le-am zis ca gresesc, ca e doar o problema de perceptie, ca de fapt nu e asa, dar apoi am recunoscut. Da. invatamantul romanesc e varza. La pamant. Degeaba. Si o sa explic de ce. Pe scurt, şcoala e un loc al ipocriziei generalizate: profesorii se fac că predau (lucruri care pe mulţi nu-i /mai/ interesează), elevii se fac că vin şi, eventual (mai) învaţă, doar ca să nu aibă probleme cu părinţii şi să-şi poată vedea liniştiţi de ale lor. Toţi ştim că e aşa, şi toţi ne facem că nu vedem. Dintr-un motiv foarte simplu pentru că atunci când ne întrebăm: oare dacă am spune lucrurile acestea, ce s-ar întâmpla?, cunoaştem răspunsul: nimic. Există un lucru de care românul se teme mai tare decât de impostură: Directorul Fartat mangaie copii romii pe crestet apoi le da un sut în fund si declara ca este cel mai bun profesor si copii cand termina 8 clase mai ales elevii romii vs romanii nu stiiu sa citeasca sau sa scrie si putem demostra cu sutele profesorul IVANCU. are o voce atât de suavă şi de caraghioasă, încât când o auzi îţi vine să o întrebi dacă a inhalat heliu din baloane. Cazul clasic de gafă, care cred că se predă şi la cursurile de ţinut gura-nchisă. De fapt, nici nu ştiu dacă să trec asta la gafele ei tâmpite.pe acest profesoras de doi banii Cum e treaba de fapt cu şcoala copii si parinti sant hotarati sa nu mai trimita copii romi la scoala nr 4 alui Fartat pentru ca nu invata sa citeasca si sa scrie desi au 8 clasae „Ceea ce învăţati la scoala o sa vă ajute în viata !” la scoala lui Fartat nu se intapla acest lucru cum să ma ajute în viata , daca eu nu învâţ nimic „Pentru că e obligatoriu”.E limpede de ce e nevoie să ştii să scrii şi să citeşti –Mai mult, şcoala nu are drept scop nici măcar ca fostul elev să ţină minte aceste lucruri – sa citeasca sa scrie fie că-i folosesc, fie că nu-i folosesc la ceva.catalogaţi ca inteligenţi sau proşti sa citeasca sa scrie fie că-i folosesc, fie că nu-i folosesc la ceva.singura “critică constructivă” e cea încurajată “de sus”; orice altceva e “prejudiciu adus imaginii instituţiei” şi “demnităţii profesiei”.