Nu le spun rromi, pentru că nu consider că termenul de ţigan ar fi peiorativ şi chiar ei înşişi îşi spun tot ţigani.
După naştere, mama nu a avut lapte şi m-a alăptat o ţigancă la maternitate. Femeia s-a oferit să-şi împartă laptele între mine şi copilul ei. Îmi povestea mama că era veselă şi-i spunea că o să fiu “soră de lapte” cu fetiţa ei.
Mama era foarte tânără când a terminat facultatea de medicină şi farmacie. Marile oraşe erau închise pentru repartiţie, aşa că a găsit un post de dirigintă de farmacie în satul Murgeni, pierdut pe undeva prin Moldova.
Nu ştiu daca satul avea gradiniţă, dar în mod cert nu m-a dat acolo, ci hălăduiam prin vecini cât era ziua de lungă, în perioadele cât o vizitam pe mama.
Într-o zi m-am rătăcit şi am ajuns în valea ţiganilor din Murgeni. Până a făcut miliţia investigaţii, eu am stat câteva zile în şatră. Nu m-au mutilat ca să mă trimită la cerşit, ba dimpotrivă mă cazaseră în cort cu fetiţa bulibaşei. Când m-au găsit în şatră, eram deja îmbrăcată cu fuste colorate, cu bănuţi prinşi în păr şi plină de păduchi.
Mama mi-a spus că am plâns teribil când m-a luat înapoi.
Altă întâmplare : în şcoala primară învăţătoarea m-a pus în bancă cu un ţigănuş frumos. Ideea era să-l ajut la ajut la învăţătură. Nu ştiu câtă carte a învăţat el de la mine, dar a fost primul băiat care m-a pupat. Ţin minte că-l chema Emil, era foarte curat îmbrăcat şi mă făcea să râd zilnic.
Am vecini ţigani pe stradă, care uneori ascultă manele destul de tare, dar care au sărit primii în ajutor când am avut un incediu în zilele de Crăciun.
De patru ani am avut o problemă la un şantier din cauza unor vecini români, pe care nu numai că-i deranja existenţa caprei vecinului, dar au încercat să o şi omoare. Am câştigat toate procesele pe care le-au intentat. Mai rămăsese o chestiune legată de o servitute de trecere. Problema s-a putut rezolva doar cu ajutorul vecinilor ţigani, care au înţeles că nu trebuie să omori capra vecinului, dacă ea nu moare de moarte bună.
Cam asta a fost despre ţiganii din viaţa mea. C-or fi unii răi, nu mă îndoiesc. Am fost eu norocoasă să nu dau de ei.
Bunul şi răul se află în toţi oamenii, indiferent de etnie, religie, culoare, naţionalitate, educaţie.
Depinde de fiecare dintre noi ce parte lăsăm să ne biruie.
