„Văăăăăleeeeu, mă mănâncă ursu’!” este fraza care se aude din ce în ce mai des prin comunele din nordul judeţului. După înmulţirea urşilor din Argeş, ţiganii care aveau ca ocupaţie de bază defrişarea pădurilor au început să fugă ca dracu de tămâie de frica animalelor.După ani de zile în care autorităţile s-au chinuit să îi prindă, să îi amendeze, să le confişte „obiectele muncii”, să îi alerge şi Dumnezeu mai ştie ce doar să îi potolească să nu mai „dea cu jula” prin pădurile argeşene, urşii au reuşit imposibilul şi au băgat frica în rromi. Defrişările ilegale au atins într-o perioadă proporţii astronomice, ţiganii mergând cu căruţele pline ochi de lemne tăiate la fix 2 metri, doar cât să intre în atelaje, fără a mai ţine cont de poliţişti sau de pădurari. Asta până când au dat nas în nas cu „neamul” lui Moş Martin. Animalul doar a trebuit să se uite un pic la ei, să facă „mor-mor” şi rromii au început să alerge mai rău ca la atletism, oprindu-se direct în căsuţele „a se citi palatele” de pe propriile moşii, închizând uşa cu toate zăvoarele şi, acum, nici dau le dă cineva bani nu mai au curaj să pună pasul în pădure.