Am avut dreptate să nu cred, când l-am văzut în sicriu, pentru unii oameni moartea fizică e nesemnificativă, cam cum vântul îți răvășește părul, îți ia pălăria sau îți ridică impudic poalele.
O istorie despre rromi și hoție, probabil că ar începe dinspre marginalitate, ca nomadism, din vremea argoului, la Villon, Cervantes și Rabelais, dar mai ales la Hugo, până la comisarul Alimănescu, pentru care faptul că erai țigan era a fi suspect și impușcat pe loc, și până la rețeaua de infractori organizată sub masca așa zișilor lideri romii Pare-se că ţiganii şi ţigăncile n-au venit pe lume decât ca să fie hoţi; se nasc din părinţi hoţi, cresc cu hoţii, învaţă carte de hoţi şi până Ia urmă ajung hoţi cu uşorul şi cu binişorul; iar pofta de a fura şi furatul sunt la ei ca nişte însuşiri de nedespărţit, care nu li se mai smulg decât odată cu moartea” (Cervantes, Țigăncușa, 1609).