S-a născut la Braşov, într-o familie de romi, şi a avut o adolescenţă marcată de discriminare. La 20 de ani, a venit în Bucureşti, alegând să lupte pentru a răsturna mentalităţile.
Nu i-a fost greu, dar a reuşit să demonstreze că romii vor să-şi schimbe viaţa,să-şi dea copiii la şcoală şi să se integreze în societate.
Dincolo de realizări,povestea Marianei începe în adolescenţă,pe vremea când îşi alegea drumul în viaţă.
S-a născut într-o familie săracă de romi,din Braşov,şi a crescut cu copii de saşi,unguri şi români,învăţaţi de mici să trăiască laolaltă.
A fost frumos,până când a trebuit să plece din Braşov şi să se mute într-un oraş din Bărăgan,unde romii erau priviţi cu suspiciune.
Aici,în prima zi de şcoală,învăţătoarea a întâmpinat-o tăios:„Tu eşti ţiganca aia din Braşov? Cine stă cu ea în ultima bancă?”.
Nimeni. Pentru Mariana a fost un şoc. Era o fetiţă de 13 ani care se confrunta cu discriminarea,şi atunci s-a hotărât să facă tot ce poate pentru a schimba această mentalitate.
La 20 de ani,a venit în Bucureşti şi s-a apucat de treabă.
După multe încercări,ea a ajuns consilier pe politici publice,la Agenţia Naţională pentru Romi,unde lucrează din 2005.
Aici,a implementat proiectul formării de mediatori sanitari din rândurile romilor,adică 800 de femei au fost instruite să medieze relaţia dintre medici şi pacienţii romi.