Cei care încearcă s-o transforme în realitate sunt încă şi mai puţini, dar hotărâţi. Sfidând prejudecata că ţiganii nu pot fi civilizaţi, o mână de români şi romi şi-au pus laolaltă voinţa, experienţa şi timpul, iar un guvern european şi o sumă considerabilă de bani, pentru a ajuta sute de familii din această etnie să se emancipeze, frământând cel mai moale aluat: copiii. Reuşita e chiar mai mare, căci le sunt scoşi din ignoranţă şi părinţii.
Raiul pruncilor
Dimineaţă de dimineaţă, 40 de puradei ies din cocioabele ţigăneşti ale Ineului şi se îndreaptă spre staţia de autobuz, de unde sunt duşi spre centrul comunei. Se întâmplă de lunea până vinerea, dar puţini dintre ceilalţi locuitori ai comunei îi văd. Pentru ei, locul de unde pornesc pruncii romilor e, de fapt, “ultima staţie”, la marginea aşezării. Capăt de lume.
Supravegheaţi de două femei, copiii – toţi curaţi şi, ciudat, voioşi – urcă în autobuz. Când intră în grădiniţa anume modernizată pentru ei salută şi îşi ocupă locurile în ordine. După ce educatoarele fac prezenţa şi primesc o gustare, care pentru unii rămâne singura ori cea mai bună masă a zilei, urmează puţină joacă, iar apoi “programul”. Asistate de cele două femei, educatoarele îi învaţă să se spele, să vorbească româneşte, să deseneze, să cânte, să facă cerculeţe şi bastonaşe, ba pe cei mai mărişori şi să buchisească.