Nu poţi să devii rom, la fel cum nu poţi deveni chinez, oricât de mult ai crede că eşti acceptat şi oricât de mult ai vorbi limba.
Mai întâi şi mai întâi a trebuit să devin ţigan de onoare, iar asta nu se poate decât prin bluf. De mic am învăţat ţigăneşte, romanès. Am mers pe la ei cu un carnet şi un pix şi-i întrebam, insistând încăpăţânat: Cum ziceţi voi la aia, la aia? Raţă =papěn; pâine: manrò; câţi ani ai? = kîki băşt si tu? etc. Gelem, gelem lungane dromenţa.
De aceea spun ţigan, în acest articol, iar nu corectul politic rom sau rrom. Opereta lui Strauss se numeşte Voievodul ţiganilor ( Der Zigeunerbaron – orig.) şi nu al romilor, iar noi mâncăm muşchi ţigănesc, nu muşchi rrom.
Să începem. A trebuit mai întâi a trebuit să devin ţigan de onoare. Asta nu se poate decât prin bluf. Adolescent în Buzău, în vremea lui Ceauşescu, l-am întâlnit pe cel care avea să mă iniţieze, gangsterul Păpădie, care domina cartierul central. Era susţinut cu un certificat medical de nebun clinic eliberat o doamnă doctoriţă, care îl pusese să mă schilodească pentru că umblam cu nepoata ei. Păpădie nu mi-a spart dinţii din faţă, ci doar mi-a zis: „Dom’ Dănuţ, m-ai bătut la şah, dar tu ştii să mergi cu motocicleta pe gheaţă? Ha?” Eu am spus că da, devenind astfel ţigan de onoare.
Păpădie se întâlnise odată cu nişte gitans francezi pe un parking de autostradă în Austria. Nu ştiu cum de ieşise scurtă vreme din ţară şi de ce se şi întorsese, dar îl marcase întâlnirea cu aceia şi îşi pusese întrebarea ce înseamnă a fi ţigan. Nu au putut vorbi, că el nu ştia nici o limbă străină, iar ăia la rândul lor vorbeau doar franceză, dar s-au înţeles foarte bine, aşa că Păpădie mi-a explicat lucruri pe care aveam să mi le confirm mai târziu, scriind pentru Études tsiganes în Paris.
Nu prea, nu există muzică ţigănească la propriu, ci doar un mod al romilor de a interpreta muzica ţării in care trăiesc. Influenţele orientale se simt doar în Balcani, România şi Spania (acolo de la flamenco, armonii mauro-andaluze).
În Balcani, romii cântă cealga de origine vag otomană, iar în Spania los gitanoscântă flamenco. Gitani precum Manitas de Plata au fost printre cei mai mari interpreţi ai genului, însă muzica propriu-zisă nu a fost creată de romi, ci e rezultatul secolelor de ocupaţie arabo-berberă. Însă romii de la noi au cântat nu doar manele cu influenţe orientale, ci şi folclor românesc autentic, precum o face Taraful din Clejani.