M-am apucat de meserie, pentru că trebuia să-mi întreţin familia“
E vremea vinului nou, a pastramei de oaie şi a cântecelor de inimă albastră. Şi niciun glas nu ni se strecoară în suflet, tiptil, făcându-ne să ascultăm povestea vieţii fără s-o comentăm şi să preţuim lacrima de iubire mai presus ca orice, ca glasul inconfundabil al lui Nelu Ploieşteanu. Într-o superbă zi de toamnă, cu o stare de roză melancolie, artistul ne-a primit cu aceeaşi ţinută impecabilă cu care ne-a obişnuit, iar stilul său simplu şi direct cu care a abordat discuţia ne-a cucerit pe loc.
„Am fost un copil sărac, care a rămas orfan de tată la 17 ani
Mi-a fost extrem de greu. Atunci am început să cânt. M-am apucat de meserie, pentru că trebuia să-mi întreţin familia. Tata voia să mă bage la şcoala militară, dar n-a fost să fie. Nu voia să ajung tot lăutar ca el. Nici măcar la nunţi nu mă lua cu el, pentru că spunea că sunt prea mic. Prima dată când am câştigat bani a fost groaznic. Un lăutar m-a dus mai mult de milă la o nuntă, ce s-a ţinut într-un umbrar, pentru că ştia că am talent. Mă dusesem cu acordeonul, fiindcă nu ştiam că voi cânta şi vocal. Dar oamenii cereau şi n-aveam ce să fac. În urmă cu 40 de ani nici nu auzisem de staţie. Aşa că noi, lăutarii, ne puneam unul în spatele celuilalt şi mergeam de la o masă la alta. Am câştigat atunci 400 de lei şi am ţinut toată nunta”, îşi începe Nelu Ploieşteanu povestea.
Mi-a fost extrem de greu. Atunci am început să cânt. M-am apucat de meserie, pentru că trebuia să-mi întreţin familia. Tata voia să mă bage la şcoala militară, dar n-a fost să fie. Nu voia să ajung tot lăutar ca el. Nici măcar la nunţi nu mă lua cu el, pentru că spunea că sunt prea mic. Prima dată când am câştigat bani a fost groaznic. Un lăutar m-a dus mai mult de milă la o nuntă, ce s-a ţinut într-un umbrar, pentru că ştia că am talent. Mă dusesem cu acordeonul, fiindcă nu ştiam că voi cânta şi vocal. Dar oamenii cereau şi n-aveam ce să fac. În urmă cu 40 de ani nici nu auzisem de staţie. Aşa că noi, lăutarii, ne puneam unul în spatele celuilalt şi mergeam de la o masă la alta. Am câştigat atunci 400 de lei şi am ţinut toată nunta”, îşi începe Nelu Ploieşteanu povestea.