Shadow

O altfel de ţigancă

 

 

Irina Copoţ are 20 de ani şi este ţigancă din zona Tăbăcari, din cartierul Humuleşti. Și se mândreşte cu asta. Frumoasă, deşteaptă, ambiţioasă, cu o voce de soprană, Irina se luptă de mai mulţi ani cu mentalităţile vechi ale etnieie sale, dar şi cu cutumele comunităţii din care face parte. A reuşit să le învingă. Logodită pe când avea numai 13 ani, Irina s-a împotrivit căsătoriei şi, deci, tradiţiilor neamului său. A ales să-şi urmeze visul de a învăţa şi de a-şi face un viitor în viaţă. Acum este elevă în clasa a IX-a la Liceul Tehnologic ”Arhimandrit Chiriac Nicolau” din Vânători Neamţ.Povestea mea este minunată! Îmi doresc ca Dumnezeu să fi scris povestea vieţii mele şi să pot îndeplini planul Lui. De mic copil, mi-am dorit foarte mult să fiu o binecuvântare pentru alţii. Chiar dacă nu mi-a ieşit mereu, mi-am dorit mult să ofer. Dacă e un lucru care m-a marcat şi care îmi dă speranţe că Dumnezeu mă vrea pe acest pământ este atunci când eram în pântecele mamei mele. Mama mi-a povestit că tatăl meu i-a dat bani pentru avort. Nu m-a vrut. Mama s-a dus la spital şi i s-a făcut o injecţie. Dar mamei i-a venit un gând şi i-a spus medicului că merge până la toaletă. Și a plecat de tot. Peste două săptămâni, acelaşi gând, de a scăpa de mine. La spital, mama nu se mai putea duce pentru avort, aşa că a fost chemată o bătrână din sat, care a făcut nişte tratamente băbeşti, pentru ca mama să avorteze. Dar degeaba! Eu continuam să cresc în pântecele mamei. Și, când au văzut că nu pot scăpa de mine, nu au mai încercat să facă avortul.
Am avut o copilărie normală. Îmi plăcea să plec de acasă şi să fiu liberă, alături de prietenii mei. Strângeam fier vechi de pe râul Ozana, alături de ceilalţi copii rromi. Tata, în fiecare dimineaţă, mă ducea cu maşina la şcoală, la Humuleşti, apoi veneam acasă şi ajutam la treburile din casă. Tot timpul am încercat să fiu diferită şi celorlalţi le-a plăcut acest lucru. Pot spune că am fost un copil răsfăţat de părinţii mei. Tata a fost lângă mine în primii ani de şcoală, iar lecţiile le făceam cu el. Tot tata a fost cel care m-a sprijinit şi la şcoala gimnazială.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *